Din ce se obține acidul hialuronic

Din ce se obține acidul hialuronic folosit astăzi în fillerele injectabile: în proporție covârșitoare, din fermentație bacteriană cu Streptococcus zooepidemicus sau Bacillus subtilis, și tot mai rar din sursele animale folosite de primele generații de produse.

Diferența nu este una de detaliu tehnic. Ea explică de ce fillerele moderne au un risc alergic mult mai mic decât cele din anii 1990.

Fermentația bacteriană, pas cu pas

Cultivarea. Tulpina bacteriană selectată este crescută într-un mediu de cultură controlat. Bacteria produce acid hialuronic ca parte a capsulei sale exterioare, un mecanism natural de protecție.

Separarea. Biomasa bacteriană este separată de mediul care conține acidul hialuronic secretat.

Precipitarea. Acidul hialuronic este precipitat din soluție, de obicei cu solvenți organici.

Purificarea. Etapa critică. Proteinele bacteriene, endotoxinele și acizii nucleici trebuie eliminate până sub praguri stricte. Reziduurile proteice sunt principala cauză a reacțiilor inflamatorii tardive.

Uscarea și controlul. Produsul final este testat pentru greutate moleculară, puritate și încărcătură endotoxinică.

Molecula rezultată este identică cu cea produsă de organismul uman. Acidul hialuronic nu are variații de specie, ceea ce înseamnă că sursa bacteriană nu introduce o structură străină.

De ce s-a renunțat la sursele aviare

Primele produse comerciale se obțineau din creste de cocoș, un țesut bogat în acid hialuronic.

Problema nu era molecula, ci ce venea cu ea. Extracția din țesut animal lasă urme proteice greu de eliminat complet, iar acele proteine pot declanșa reacții de hipersensibilitate. Testarea alergică prealabilă era o cerință curentă pentru fillerele de generația respectivă.

Fermentația a rezolvat trei probleme simultan: a eliminat proteinele aviare, a permis un control mult mai bun al greutății moleculare și a făcut producția scalabilă fără dependență de material biologic animal.

Practic toate fillerele disponibile astăzi pe piața europeană folosesc acid hialuronic de origine bacteriană.

Purificare și reticulare

Acidul hialuronic purificat, în stare naturală, se degradează în piele în câteva zile. Pentru un produs injectabil cu durată utilă, lanțurile trebuie legate între ele.

Reticularea se face cel mai frecvent cu BDDE, butanediol diglicidil eter. Agentul creează punți chimice între lanțuri și transformă soluția într-un gel cu structură tridimensională.

După reticulare, produsul este spălat pentru eliminarea BDDE nereacționat, care trebuie să rămână sub limite foarte stricte. Gradul de reticulare determină apoi comportamentul produsului: cu cât este mai reticulat, cu atât rezistă mai mult și este mai ferm, dar și mai puțin potrivit pentru zone mobile precum buzele.

Tehnologiile de reticulare diferă între producători și reprezintă principala diferență reală între branduri. Poți compara gama de fillere disponibile după indicație și grad de reticulare.

Mai multe despre ce este acidul hialuronic și despre formula acidului hialuronic.

Informațiile din acest articol au caracter educativ și nu înlocuiesc consultul medical de specialitate.